11 ianuarie 2010

I'm so 2010 ....



Am citit ca dupa un anumit timp omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca dragostea nu inseamna a te culca cu cineva. A avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, caci sincera sa fiu, nimic nu e sigur pe lume, decat ca intr-o zi vom muri. Saruturile pe care le primim nu sunt contracte intre noi. Iar cadourile nu sunt promisiuni. Si uite asa, invatam sa ne acceptam caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, sa ne construim drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... chiar si "mai tarziu".

Am inceput sa imi fac propria gradina de flori, sa imi impodobesc propriul suflet, in loc sa mai astept ca altcineva sa-mi aduca flori ...

Am vazut ca desi ma simt fericita cu cei care-mi sunt imprejur, imi lipsesc teribil cei care mai ieri erau cu mine si acum s-au dus si nu mai sunt ... As demonstra celor care cred ca nu se mai indragostesc cand inainteaza in varsta ca se inseala, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Moartea nu vine cu batranetea , ci cu uitarea ... O prietena mi-a aratat ca oamenii ar vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada ....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu