"Mi-am avortat copilul. Odată cu el a murit şi ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viaţă. Astăzi nu aş mai lua o asemenea hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot scăpa. Am coşmaruri în care îmi apare o fetiţă care fuge spre mine, cu braţele întinse şi întreabă mereu: "De ce, mămico? De ce ?"
Apoi mă trezesc udă de transpiraţie. Acest vis şi privirea fetiţei mă urmăresc continuu de când am avut acea intervenţie. De ce numai eu sunt pedepsită pentru fapta mea, nu şi prietenul meu, deşi a fost şi el părtaş?
Relatez această întrebare pentru folosul tuturor femeilor. Gândiţi-vă foarte bine ce faceţi, pentru că vă vor chinui visele şi vă vor urmări privirile celor care nu mai sunt ... nu permiteţi nimănui să vă constrângă, pentru că viaţa voastră va fi distrusă.
Părintele Cleopa spunea că sufletele copiiilor avortaţi stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. "Femeilor creştine, nu ucideţi copiii de tinere, că veţi rămâne fără mângâiere în viaţă. Nu avortaţi copiii după primele naşteri, că Dumnezeu vă va răpi unul din cei născuţi mai înainte. Nu-i omorâţi nici mai târziu, ca să nu vă îmbolnăviţi de boli fără leac, nemaiavând timp de pocăinţă".
Astăzi, se avortează în ţară aproape două milioane de copii pe an. Iar ceea ce este mai dureros este faptul că cele mai multe avorturi le fac mamele creştine ortodoxe, în timp ce femeile de altă religie - şi chiar rromii - niciodată nu îşi avortează copii.
Mă rog Maicii Domnului să vă lumineze şi să vă dea putere, înţelepciune şi un pic de dragoste şi milă pentru copiii voştri, cei ce sunt trup din trupul vostru, suflet din sufletul vostru, copiii voştri nevinovaţi. Amin.
PS. Aceste rânduri le-am scris cu gândul la Maya.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu