15 noiembrie 2012

Cum te vindeci după o decepție ....



Am suferit și am trecut ca voi toți prin situații și relații.Ce am învățat din aceste experiențe? Vă spun sincer că sunt momente când trebuie să dai o lecție, și momente în care nu e cazul o dai. Când relația, contactul uman este tensionat/ă, iar aerul extrem de încărcat de emoții, încercarea de a da lecții e adesea receptată ca o formă de judecată și respingere.

Aș spune că la vremea aceea mi-au lipsit atât maturitatea emoțională, cât și răbdarea (mare răbdare, dragilor, dacă vreți să realizați ceva în viață) și stăpânirea de sine necesare pentru a proceda corect. Ce vor oamenii? Substanță! Vor ceva mai mult decât paracetamol și pansamente. Vor să își rezolve problemele și să-și concentreze atenția asupra lucrurilor care le aduc rezultate pe termen îndelungat.  Implicit fericire, mulțumire, situație socială cât mai bună.

Nu demult, citisem că fericirea poate fi definită ca rodul dorinței și capacității de a sacrifica ceea ce vrem ACUM în favoarea a ceea ce vrem ÎN FINAL. Oare nu-i așa? Pentru mine da. Și mai știu că, pentru a obține ceea ce își doresc, persoanele dependente au nevoie de alții (logic, nu?). Cele interdependente își unesc eforturile pentru a ajunge unde își doresc. Thomas Paine spunea : ”Ceea ce obținem ușor are prețul ușurității. Numai ceea ce este scump dă valoare unui lucru. Numai Dumnezeu știe cum să prețuim lucrurile noastre la modul cuvenit”. 

Poți cumpăra mâna cuiva, dar nu și inima! Inima lui este acolo unde sunt loialitatea și entuziasmul lui. Îi poți cumpăra cuiva spatele, pentru protecție, dar nu îi poți cumpăra mintea. Acolo sunt creativitatea, talentul și iscusința lui.

Astea fiind spuse, vă doresc sa aveți inima plină de judecată și mintea plină de iubire! V-am pupat!